Vântul are menirea de a purta semințele spre bucuria zilei de mâine. Vântul pentru flori este ca iubirea pentru specia noastră.

De iubire te lecuiești, de dor niciodată.

Fotografiile sunt pastile pentru regenerarea celulei de dor.

Românul este un cal care a mâncat jăratec și așteaptă să se prefacă în armăsar înaripat, să ducă în zbor România. Numai că așteptarea a devenit un fel de a fi.

Nu România mă definește ca român, ci eu mă definesc zi de zi ca România.

Au existat oameni care s-au stins de dor? Sigur că da, numai că nu au știut s-o spună. Doar au simțit.

Dorul meu adie pe aceeași câmpie pe care tu ai stat întinsă și te-ai jucat cu ideea de noi.

Suntem români pentru că ne-am născut accidental aici sau pentru că am fost sortiți să ne naștem aici? Nu cred că Hristos ar fi avut același destin dacă s-ar fi născut într-o așezare aleatorie de năvălitori.

Românul are un stil unic de a se pune în centrul existenței. Restul sunt declinări sau adăugiri.

O frumusețe dacă nu te umple de emoție, ca seva pe un arbore, rămâne doar o banală contemplare.