Toate nopțile ard la fel

Toate nopțile ard la fel

Caliopi Dicu

Toate nopțile ard la fel, să te ferești de cuvântul pe care nu-l înțelegi, de omul căruia nu-i vezi, clar, viitorul.

Primăvara bate la ușă, calambur perfect, pentru a mai recupera anii pierduți, colecția de fluturi violată de piticii plătiți, cu ora.

Norii tăi se spulberă, singuri, de frica bâzâitului diavolesc, care te locuiește.

Nu-ți pare rău, de nimic?

De literele care potcoveau marginea lanului cu maci roșii, sângerii,

de păsările vindecate de zbor, într-o zi de luni, de femeile nelegiuite care-ți cântau, la naștere, marșul, de lumea infimă, vopsită în culoarea plictisului,

de copilul căruia îi stingi lumina, cu înverșunare, înhămându-l la căruța ta, cu coviltire și câini maidanezi??

Chiar nu-ți pare rău, când se celebrează adevărul și tu sapi morminte vechi, lipsite de sens, îl loc să dai forma inimii lumii,

pereților vieții tale, goi?

Caliopi Dicu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.