Baladă hoinară
Am prins noaptea de căpăstru,
Poate m-oi pierde cu ea,
Trec pe uliți picotânde,
Bea-m-ar vântul să mă bea!
Toate lămpile-au tăcut,
În tăcerea lor mă tai,
Doamne, am în loc de sânge
Numai adieri de rai!
Miez de noapte încolțește
Focuri lungi de apă nouă.
Iarba strigă, iarba strigă
Tăind raiurile-n două.
Albă părăsire sună
Pe sub crini de umbră grea
Numai uliți picotânde
Bea-m-ar noaptea să mă bea!
