Domnişoara Nimeni

Domnişoara Nimeni

Florentina Loredana DALIAN

Când şi când bărbaţii mă mai iubesc,

aşa, pe la vreun colţ

de stradă prăfuită.

Când şi când poeţii îmi mai dedică

nu versuri, nici vorbă! 

– poezia s-a cam demodat –,

îmi mai dedică, spun, câte o partidă de amor.

În cinstea ta – îmi zic…

Eu –

după toate convenţiile,

după toate abeceurile comportării civilizate

şi altefandoseli politicoase

ce s-au mai inventat pe la oraş –

ce-ar trebui să răspund?

La noi la ţară – când eram copil –

când lumea n-avea chef să-ţi asculte tâmpeniile,

ţi-o reteza scurt – hai sictir!

Domnişoara Nimeni, SPITALUL DE CUVINTE

Eu am crescut jumătate la ţară,

jumătate la oraş,

n-am învăţat fandoseli dar nici

să zic hai sictir cu toată gura nu ştiu,

îmi iese un hai sictir mai anemic

din care ei înţeleg doar

hai.

Când şi când romanticii îmi mai oferă

câte o orhidee sălbatică,

aşa ca mine când

dau să muşte fiarele…

Odată, un sculptor mi-a dedicat

o domnişoară – nu râde! –

o domnişoară care se numea Nimeni,

pentru că nevastă-sa, geloasă,

l-a întrebat: cine mai e şi fâţa asta

el, săracu’, a vrut doar s-o imite pe

domnişoara Pogany,

dar fiindcă nevastă-sa ar fi zis: tot o fâţă şi asta

i-a explicat:

aceasta se numeşte domnişoara Nimeni

şi-aşa a rămas.

Când şi când

mă întreabă oglinda – tu cine eşti?

În faţa ei am curaj,

îi răspund hai sictir!

Eu sunt femeia pe care

bărbaţii o mai iubesc când şi când,

căreia poeţii îi mai dedică

nu versuri, nici vorbă,

şi sculptorii domnişoare.

Și căreia romanticii uneori îi mai oferă orhidee.

Ce nu-nţelegi?

Eu – după toate probabilităţile

statisticii matematice

sunt femeia tuturor

timpurilor

şi a tuturor verbelor

conjugate doar la prezent.

Adică nimeni

rosteşte oglinda

neîntrebată

şi dând să plesnească

nu de invidie,

nici vorbă.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.