Se închide românismul anywhere

Cristian Ghica

Pe la noi p`aci dacă zici că ești român și dai înainte cu ăia care au apărat românismul ți-o iei în bot că ești „naționalist”. Și dacă sunt ce? Nu vreau să fac rău nimănui. Nu mă manifest decât cultural. Citesc românește, iubesc românește. Îmi plac nemții, englezii, americanii, rușii, citesc literatura lor, învăț din istoria lor, îmi plac sud-americanii pentru bogăția lor spirituală, îmi plac egiptenii, chinezii, mai ales japonezii, ce să mai, îmi plac toți oamenii. Africanii cu Ubuntu au urcat în topul aprecierilor mele interioare.

Toți își afirmă identitatea. Chiar și ungurii și-o afirmă, chiar dacă nu la ei acasă. Tre` să le-o spun că nu au dreptate cu Transilvania, chiar dacă au fost jupâni o perioadă pe zonă, niciun istoric nu le dă dreptate. Nu eu, eu sunt subiectiv, alții, de la case mai mari nu le dau dreptate. Dar ei luptă, trag cu dinții, afirmă, constată, încearcă, fac tot ce pot să fure o mică autonomie Har-Cov. Nu, fraților maghiari, nu aveți legătură cu secuii. Nu, creștinilor maghiari, nu ați fost voi primii. Mai citiți.

Oricum nu ăsta este subiectul. România este ceea ce ne interesează.

Am aflat că se închide un centru cultural românesc în Spania. Centro Cultural Romanati – Terra Tracia. De fapt, nici nu mă interesează cum îi zice. Mă aplec asupra faptului că se închide.

romanism, Mai aproape de esențe

Maghiarii au nenumărate drepturi la noi. Minoritățile beneficiază de un statut aparte, ne e frică să mai zicem fanariot, țigan, bozgor că ne ia poliția corectitudinii din pat. Dar ce facem cu românii din străinătate? Când francezul ăla s-a milogit la o televiziune publică a libertății de exprimare și a întins mâna ca un cerșetor și a zis că e român, noi ne-am simțit ca un rahat pe marginea drumului, dar nimeni nu l-a luat de guler că a încălcat niște drepturi. Când am fost căpșunari în Spani, slugi pe la conți în Italia, sclavi în Anglia, nimeni, dar nimeni, nu ne-a compătimit. Ce să mai zic de sparangheliști în Germania…

Ne lingem rănile singuri. Statul român stă la șuete și vinde pe doi biștari orice român care nu mai are aer aici. Mulți pleacă, mulți urlă, foarte mulți renunță. România pierde populație cu o viteză uimitoare, ca la un concurs de dezrădăcinare.

Se închide un centru cultural românesc. Spania nu are bani pentru minorități, așa cum are statul român. România nu are bani pentru un centru românesc din Spania, așa cum are Ungaria pentru ungurii d`aci. Românii nu au bani pentru cultură și păstrarea identității naționale (ce-o fi aia?). Diaspora românească se transformă într-o masă de emigranți – individualiști care își urmăresc propriul interes. Se închide un centru românesc, se închide românismul.

Să căutăm vinovați? Nu. E prea ușor.

Să recurgem la introspecție și să aflăm cine suntem. Asta trebuie să facem. Dar nu știu dacă statul român, reprezentat de români, poate să facă acest exercițiu și poate să își dea seama că România înseamnă fiecare român, fiecare strigăt în limba română, fiecare copil care se naște și plânge românește, fiecare suflare de dor către țară.

România este suma iubirii fiecărui român.

Cei care au condus, conduc și vor conduce România trebuie să citească mai mult despre trădare. Nu e greu. Oglinda e aproape.

Se închide un centru cultural românesc din Spania.

România mai moare puțin. A murit câte puțin în fiecare an. Ce mai contează?

Românismul se închide și în țară și în străinătate. Anywhere.

Numai în mine nu se închide.

Câți mai suntem?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.