Nu mai avem nevoie de scriitori

Cristian Ghica

Unu la mână: sunt peste tot. Facebook e plin de scriitori. Poeme, catrene, haiku, texte aiurea despre ce a făcut azi pisica, mămica, bunica, ce mișto e aragazu`, cum știe el să coacă și să prăjească ce fac ăia la Master Chef.

Toți scriu azi, bine, prost, mediocru, nu mai contează, au admiratori.

Dacă un scriitor bagă și el câteva cuvinte, muncite în fabrica proprie, ia până în o sută de like-uri. Dacă postează ceva despre cărțile lui, nu adună nici o sută. N-are loc de cei care scriu mișto despre grătare și vacanța în Italia.

Doi la mână: ce știe scriitorul ăla? Dacă a scris o carte se crede important? Sunt prieten cu el pe Facebook, dar eu scriu mai bine, n-ai văzut câte like-uri am de la mare, când eram pe plajă? El are vreo 30, eu 300. I-am dat like la trei postări, doar așa, de milă, scrie și el că asta știe să facă.

Mai pune poze cu câinele, cu mă-sa, cu te miri ce. Cine să-i dea like? Pe cine interesează? Poate să-i dea câinele o față veselă, noi nu avem timp de prostii.

Dacă e scriitor să bage și el un banc, o poantă, ceva de suflet albastru, că d`aia se numește scriitor, dar nici așa nu cred că face mare brânză.

Așa că să nu mai zică ei că sunt scriitori. Să-și vadă de cărțile lor și s-o lase mai ușor cu creațiile pe Facebook. Aici e altă poantă, depinde de depandă.

, SPITALUL DE CUVINTE
Fotografie Pexels.com

Trei la mână: câți mai citesc cărți? Vezi? Câțiva.

E, să-i dea like ăia care citesc cărți, care au timp, că noi n-avem, ce-i aia să scrii mult și să nu te citească nimeni?

Unii au și o mie de like-uri fără să fie scriitori. Geaba carte, geaba scris.

Muncește să scrie un roman sau ce-o fi și nici nu face bani, că banii se împart între editură, distribuitori și librării.

 Scriitorul se alege cu gloria aia mică, mică, chiar mai mică decât puța de furnică. Se laudă la neamuri și în fața blocului că a scris și el o carte. Au scris ei pușcăriași celebri cărți de umpli un raft, cum să nu scrie o sută de pagini unul cu literatura la zi, să aibă și el o satisfacție, că, vezi Doamne, n-a studiat degeaba, are ceva talent în pix.

Ultima la mână: nu mai avem nevoie de scriitori.

Avem nevoie de o cultură bazată pe valori desprinse din esența umanității.

Indiferent cum ne identificăm în societate, fie ca scriitor, poet sau eseist, fie ca blogger sau influencer, trebuie să ne îndreptăm spre adevăr. Să îmbrăcăm cuvintele cu emoția adevărului.

Avem nevoie de cuvinte preapline de sinceritate.

Avem nevoie de iubire.

Și poate de aici începe drumul unui scriitor.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.