Poezie de mână. Trenul.

poezie, SPITALUL DE CUVINTE
poezie, SPITALUL DE CUVINTE

Mihai Viorel Anghel. Poezie de mână.

Trenul

Mai întâi a fost sărutul…

Așa respiram,

Unul cu aerul din celălalt.

Apoi trupurile…

Atât de îmbrățișate,

Că inima mea îți bătea în piept

Și inima ta îmi răscoală sângele…

Apoi un țipăt ascuțit și greu,

Că o ghilotină.

Apoi mâinile împletite

Des-ple-tin-du-se…

– Să nu plângi, mi-ai zis

(De parcă mi-ai fi citit din Decalog!)

Cum să nu plâng,

Când în privirea ta

Se topiseră

Doi ochi de înger și eu,

Eu nu mai țineam în brațe decât

Aerul răstignit

Dintre

Noi.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.