Poezie de mână.
Cătălin Codru. Despre iertare.
Tu iartă-mi visele… sau gândul…
Răsar prea des în răsărit!
Nici întrebarea… nici cuvântul…
Nu sunt sfârșit… sau început!
Să-mi ierți privirea vinovată…
Eu știu visa… cum știu doar zeii!
Și-n lumea asta minunată,
Mă-nchin pe-ascuns… cum fac ateii!
Tu iartă-mi buzele rebele…
Te-oi căuta oricum, oriunde!
Și te-aș găsi în toate cele,
Dar iartă-mi buzele flămânde!