Diáspora

, SPITALUL DE CUVINTE

Ajuns la noi prin filieră franceză, termenul diáspora are obârșii neogrecești, διασπορά, cu tâlcul, în limba de origine, de împrăștiere. Diáspora a desemnat inițial comunitățile de evrei, împrăștiate în afara Palestinei ca urmare a captivității babiloniene din secolul al VI – lea î. Hr., și, mai târziu, a căderii Ierusalimului, la 70 d. Hr. Prin extensie de sens, cuvântul a dobândit noima de grup etnic trăitor în afara hotarelor țării de origine, primii români plecați de nevoie în băjenie, spre Țara Făgăduinței, fiind ardelenii, la început de secol XX. DOOM2 ne atrage atenția că termenul se scrie și se rostește conform celor patru silabe, DI-A-SPO-RA, cu accent pe A și cu hiat între primele două vocale. Zice Russo: Femeile cântau patria depărtată și durerea pribegiei.

Constantin Voinescu #LikeGramatica

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.