Curat caraghios!

, SPITALUL DE CUVINTE

#LikeGramatica
CURAT, cu latinescul curatus sau colatus la origini, a făcut carieră literară datorită faimosului Ghiță Pristanda, care îl asociază cu unul dintre antonime, MURDAR, în cunoscutul paradox CURAT MURDAR! Ca adjectiv dăm peste el la Creangă: „Nurorile… așezară baba într-un așternut curat”, iar cu valoare adverbială în Miorița: „…să le spui curat/ că m-am însurat…”. Altminteri, ne ajută, în expresii, să-i scoatem pe unii basma curată, să scăpăm, alteori, noi înșine cu fața curată, să observăm că nu-i lucru curat undeva sau să trecem pe curat o ciornă, în vremea când scriam de mână. Conotațiile sale, de la aer curat la gând curat, sunt așadar diferite. Când Tipătescu zice: „Eu vampir, ai?… Caraghios!”, același Pristanda, dând termenului sensul adverbial de „chiar, precis, într-adevăr, întocmai, absolut”, întărește presupunerea: „Curat caraghios!” Numai că la el, CURAT devenise automatism verbal.

Constantin Voinescu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.