Poezie de mână – Emanuel Pătrășcioiu

poezie, Mai aproape de esențe

Poezie de mână

poezie, Mai aproape de esențe

Emanuel Pătrășcioiu

am iubit mai demult

o fată cu nume de planetă

maiestuoasă în surâs

și în nuri

trupul – o hologramă

în bisericile mele intergalactice

(sau poate un legământ

ce nu putea fi încălcat)

eter și glorie

îmi părea

dar ea

devastatoare și distantă

experimenta vântul nedezvăluit

și lipsa de oxigen

adâncită în timp

biciuia norii

câte taine avea obrazul ei?

câtă depărtare și cât crepuscul?

sărutul părea o manta

iată

posibil

de pătruns

ploua cu diamante

(eram pierdut

într-un final fericit

sub milioanele de atmosfere)

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.